A 140 – a întrevedere a Clubului Fotografilor Iaşi

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi, Bulevardul Carol I, Parcul Copou
Clubul Fotografilor Iaşi

A 140 – a întrevedere: marţi, 17 noiembrie 2015, de la ora 18:30

Prelegeri publice despre Fotografie – în Sala “Diotima”.

Sumar

Din fotografia contemporană cehă: Miroslav Tichy, prezentare de Alexandru Pohaţă

Din fotografia macro: „Despre macrofotografie şi close-up”, prezentare de Dorian Butnaru

Reprezentări ale artei conceptuale în spaţiul occidental (I), prezentare de dr. Maria Bilaşevschi

Moderator: Constantin Ciofu

Afiş realizat de Florin Aioanei

Accesul în sală este gratuit şi permis tuturor persoanelor pasionate de Fotografie.

http://clubulfotografiloriasi.ro/

https://www.facebook.com/clubulfotografiloriasi

Expoziţia „Din tată-n fiu”, prezentată la TVR Iaşi

În cadrul emisiunii „Bună dimineaţa Moldova”, difuzată luni, 9 noiembrie 2015, de studioul teritorial din Iaşi al Televiziunii Române, s-a amintit şi s-a vorbit despre expoziţia de fotografie „Din tată-n fiu”, oraganizată de Clubul Fotografilor Iaşi, în cadrul Zilelor Pro Vita Iaşi – 2015. Invitaţii prezentatoarei Madeleine Ţintea au fost Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi, şi Paul Pădurariu, autorii celor 30 de lucrări din cadrul expoziţiei. Mulţumim pentru invitaţie lui Gabriel Rotaru, realizatorul emisiunii, şi întregii echipe redacţionale!

Biserica, cel mai răspândit SPITAL din România

Zilele acestea, opinia publică s-a mutat de la nefericitul incident de la Clubul Colectiv din Bucureşti spre Biserică. S-au scandat lozinci care de care mai rimate, s-au scris zeci de comentarii şi s-au transmis comunSPITALUL sau doar BISERICA? Răspunsul îl aflăm tot din istoricul celor două aşezăminte (se găseşte pe siteul Spitalului „Sfântul Spiridon”), care spune aşa:
„Nu putem vorbi despre SPITALUL „Sfântul Spiridon”, fără a pomeni BISERICA cu acelaşi nume. Ctitorită la 1756-1758 de Ştefan Bosie, iniţiatorul Epitropiei „Sfântul Spiridon”, biserica a fost refăcută şi a devenit mănăstire la 1757, odată cu înfiinţarea spitalului, prin hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviţă.

Biserica în care bolnavii internaţi şi astăzi la Spitalul „Sfântul Spiridon” găsesc LINIŞTE şi ALINARE a fost construită la 1804, pe locul altor două biserici mai mici şi îşi are istoria, alături de spital, legată de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon.

Legătura indisolubilă dintre BISERICĂ şi SPITAL în îngrijirea celor suferinzi a fost supusă unui test teribil în timpul Regimului Comunist, când a fost interzisă titulatura spitalului. Cu toate aceste interdicţii, spitalul a continuat să poarte numele patronului său spiritual, fiind singurul din Iaşi care a avut biserică tot timpul şi în care îngrijirea trupească s-a împletit cu aceea sufletească. Conceptul Spiridoniei era următorul: bolnavul trebuie vindecat, dar şi alinat”.

BISERICA SPITALULUI „Sfântul Spiridon” din Iaşi oferă de mai bine de 200 de ani linişte şi alinare, dar mai ales VINDECARE. Câţi dintre cei care scandează cu ură împotriva BISERICII au auzit măcar odată în viaţa lor de minunile pe care le face Dumnezeu prin mâna medicilor? Câţi dintre ei au auzit de vindecări miraculoase datorate Sfintei Împărtăşanii? Câţi dintre ei au citit câteva rânduri dintr-o carte a Sfintei Parascheva sau a Sfântului Ierarh Nectarie, care au vindecat şi au făcut minuni nu doar în viaţa ortodocşilor? Câţi dintre ei au stat vreodată de vorbă cu un fost dependent de droguri sau de alcool, care duc o viaţă normală datorită SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII şi Spovedaniei?

BISERICA este SPITAL fraţi români! Voi sunteţi ceea ce sunteţi datorită BISERICII! Trupul se îmbolnăveşte din cauza sufletului. De aceea, trebuie vindecat mai întâi sufletul şi apoi trupul. Sufletul trebuie vindecat de patimile pe care le sădeşte diavolul în sufletul omului. Toate bolile ce îl duc în cele din urmă pe om în SPITAL, sunt o consecinţă a decăderilor morale. BISERICA, prin slujitorii sfintelor altare, se luptă să vindece SUFLETELE. Hristos, în Biserică, se milostiveşte nu doar spre suflet, care prin iertare, primeşte linişte, ci şi spre trup. O ţară fără BISERICĂ ar fi plină de oameni bolnavi, care ar muri din cauza deznădejdii. V-aţi întrebat de ce oare bătrânii noştri, care au dus o viaţă în care au unit credinţa cu munca, sunt lucizi până în ultima secundă a vieţii lor? Pentru că au BISERICA! Nu la fel se întâmplă în Europa, unde badantele românce, nevoite să muncească pentru a ţine în şcoli copiii sau pentru a le construi un viitor, îngrijesc mii de bătrâni cu demenţă.

Fără Biserică, cu mesajul Mântuitorului Hristos care ne spune să îndrăznim, să nu ne temem şi să avem curaj, oamenii ar înnebuni. Informaţi-vă câţi pacienţi sunt în spitalel de psihiatrie şi mai ales câţi bolnavi psihic se află printre noi! DE CE? Din cauza răului şi păcatelor. Întrebaţi un psiholog sau un psihiatru de ce trimit pacineţii la preot să se spovedească! Mergeţi în satele noastre şi vedeţi ce a mai rămas înafară de PREOT. Uitaţi-vă câte sacrificii face un slujitor al Sfântului Altar pentru a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor în comunitatea unde au fost rânduiţi! Întrebaţă-vă bunicii şi părinţii cât de greu le-a fost în vremea comunismului când, în unele sate, slujea un preot la câteva duminici. Cu toate acestea, credinţa a rămas vie, iar Biserica a rămas biruitoare, iar „porţile iadului nu o vor birui”.

Avem aşadar certitudinea că „bătălia” împotriva Bisericii nu va fi vreodată câştigată de răul care, din păcate lucrează prin cei de lângă noi. Deşi mii de creştini au murit şi mor încă pentru DREAPTA CREDINŢĂ, diavolul se înşeală prin aceasta. De ce? Pentru că cei ce îşi dau viaţa pentru Hristos devin sfinţi în ceruri!

Cei ce protestează împotriva a ceva sau pentru ceva anume ar trebui să fie foarte atenţi pentru că pot pica într-o capcană. Psihiatrul Scott Peck spunea în una din cărţile sale:

„Ideea că cea mai bună cale pentru a cimenta coeziunea grupului este aţâţarea urii faţă de un inamic extern este foarte des întâlnită. Deficienţele în cadrul unui grup pot fi cu uşurinţă şi fără durere trecute cu vederea prin concentrarea atenţiei asupra deficienţelor sau „păcatelor” altui grup. Grupul care eşuează este cel care, probabil, se va comporta cel mai rău. În cazul organismului sănătos, eşecul va fi un stimul pentru autoexaminare şi autocritică. Dumnezeu a făcut fiecare suflet diferit, astfel încât, atunci când noroiul va fi curăţat, lumina Sa va străluci asupra acestuia într-un mod complet nou, plin de culoare şi frumuseţe. La celălat capăt al spectrului uman, în partea opusă sfinţilor, stau oamenii cei mai puţini liberi, oamenii RĂI. Din ei nu se poate vedea decât noroiul. Iar noroiul arată peste tot la fel. În ciuda pretenţiei că sunt sănătoşi, cei răi sunt cei mai BOLNAVI oameni”.

icate de presă. Mai mult de atât, fără a avea respect faţă de locaşurile sfinte, unele lozinci au fost strigate în faţa unor biserici. La Revoluţia din 1989, dar şi la alte proteste de mare amploare de după 1990, se rostea şi se cânta „Tatăl nostru”, pentru a arăta şi manifesta credinţa chiar în timpul manifestaţiei. Acum „manifestanţii” urlă cât pot de tare că vor „spitale”. Marea problemă a celor care zic că vor spitale este aceea că sunt dezinformaţi. Evident, unităţile spitaliceşti sunt de ordinul sutelor şi din cauză că o parte din acestea au fost desfiinţate, nu din cauza Bisericii. Ştiu oare cei ce scandează că vor spitale unde s-au înfiinţat acestea? Dacă mergem în urmă cu câteva sute de ani şi verificăm de exemplu istoricul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, vom vedea că acesta a fost ridicat odată cu biserica ce poartă acelaşi nume. De ce oare ctitorul Ştefan Bosie nu a zidit doar
Răul poate fi vindecat doar în Biserică, cel mai răspândit SPITAL din România.

În final, vă ofer în dar o fotografie realizată într-o catedrală!


Consantin Ciofu, jurnalist şi fotograf

Părintele Constantin Coman: “Fotografia este o provocare majoră!”

Expoziţia de Fotografie “Din Tată-n fiu”, organizată de Clubul Fotografilor Iaşi, a fost vernisată marţi, 3 noiembrie 2015, în Aula Magna “Mihai Eminescu” a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi. Despre lucrările expuse au vorbit Constantin Ciofu, Paul Pădurariu şi pr. prof. dr. Constantin Coman.
 
În Aula Magna “Mihai Eminescu” a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi a avut loc marţi, 3 noiembrie 2015, vernisajul expoziţiei de Fotografie “Din tată-n fiu”, semnată de Constantin Ciofu, coordonatorul Clubului Fotografilor Iaşi, şi de Paul Pădurariu. Expoziţia itinerantă a fost expusă în seara zilei de 3 noiembrie 2015, în Sala Paşilor Pierduţi, fiind vizitată de publicul numeros. Evenimentul a reprezentat debutul Zilelor Pro Vita Iaşi – 2015, organizate de Departamentul Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Pentru început, Constantin Ciofu, a amintit că expoziţia de fotografie este organizată la invitaţia Departamentului Pro Vita din Iaşi. “M-am bucurat pentru că părintele Constantin Coman, invitatul special al acestei seri, a admirat lucrările noastre de două ori. Lucrările expuse au fost realizate pe parcusul mai multor ani. Veţi găsi imagini care surprind relaţia părintească dintre tată şi fiu. Mesajele celor 30 de lucrări sunt emoţionante. În una dintre fotografii veţi vedea o altă relaţie dintre tată şi fiu, de această dată spirituală, întrucât în acea imagine este surprins un moment din cadrul Tainei Călugăriei. Nu a fost uşor să găsim fotografii care să se încadreze în tema Zilelor Pro Vita”, s-a exprimat Constantin Ciofu. Vizibil emoţionat, Paul Pădurariu, a mărturisit că tema expoziţiei este “pe sufletul” lui, întrucât este tată a doi copii. “Mi-a fost un pic mai uşor să aleg cadrele. Ne bucurăm pentru că am putut răspunde invitaţiei colegilor de la Pro Vita”, a spus Paul Pădurariu.

“A fi iubitor de fotografie este un foarte mare dar şi o ispită”

Părintele Constantin Coman a evidenţiat că expoziţia de Fotografie “Din tată-n fiu” este un foarte potrivit prolog pentru discuţia din partea a doua a serii. “M-am bucurat să aflu că există o expoziţie de Fotografie pe subiectul discuţiei noastre din această seară (n.r. marţi, 3 noiembrie). Domnul Constantin Ciofu a menţionat că sunt un iubitor al fotografiei. A fi iubitor de fotografie, dar mai ales de imagine, este un foarte mare dar şi o ispită. Nu e uşor să te uiţi cu pofta ochilor de a vedea orice fel de frumuseţe. Am făcut fotografie de la 14 ani. Nu ar însemna foarte mult, dacă acum nu aş avea 62 de ani. Când eram la seminarul teologic, am primit de la o mătuşă un aparat de fotografiat Smena 6, pe care îl păstrez şi acum ca amintire. În anii ce au urmat, am evoluat cu aparate din toată gama, până când am ajuns ca în anul 1980 să am un Nikon. Am făcut fotografii, am pozat şi am developat. La acea vreme, ca să vezi ce ai fotografiat, trebuia să pregăteşti nişte soluţii, să le nimereşti, să le ai la o anumită temperatură, să ai hârtie fotografică, să developezi filmul, iar apoi să te uiţi cum apare în camera obscură imaginea pe hârtie. N-am avut bucuria să-i pozez mai întâi pe copiii mei, dar i-am fotografiat pe toţi nepoţii mei”, a mărturisit părintele Constantin Coman.

“Din tată-n fiu”, un prolog la conferinţa părintelui Coman

“Îi felicit din toată inima pe cei doi fotografi, Constantin Ciofu şi Paul Pădurariu! Am făcut turul fotografiilor şi e foarte potrivit că tema este limitată la tată şi fiu. Titlul expoziţiei este foarte inspirat, cu temei biblic. Aşa cum ştiţi, genealogia Mântuitorului este pe inie bărbătească, fiind «Din tată-n fiu». Astfel, se recuperează o postură a tatălui, care este subapreciată. Mi s-au lipit ochii de două imagini. Prima este a domnului Paul Pădurariu, care surprinde un tată călcând rufe, iar a doua, a domnului Constantin Ciofu, surprinde un copil, cu un chip extrem de expresiv, care se ţine de mâna tatălui, o mână foarte bărbătească şi fermă. Apoi avem o fotografie de la tunderea în monahism, care generează o paternitate şi o filiaţie duhovnicească mai puternice decât cele trupeşti. Sunt imagini extraordinare, fotografia fiind o provocare majoră. Este o luptă cu excesul şi excedentul de fotografie, din cauza faptului că aparatul de fotografiat a trecut în telefon. Este o mare diferenţă între fotografia realizată cu telefonul şi fotografia realizată de un fotograf. În faţa unor fotografii, precum cele expuse, trebuie să staţionezi ca să-ţi spună ceva. Îi felicit încă odată pe autorii acestei expoziţii de Fotografie pentru că prologhează conferinţa mea din această seară”, s-a exprimat invitatul special al sericii, preotul Constantin Coman. În continuare, Constantin Ciofu a mulţumit părintelui Constantin Coman pentru că a apreciat lucrările expuse şi pentru că a punctat câteva aspecte legate de mesajul fotografiei. De asemenea, au fost adresate mulţumiri colegilor din Clubul Fotografilor Iaşi care au ajutat la montarea expoziţiei, precum şi celor prezenţi la eveniment.
Expoziţia de Fotografie itinerantă “Din tată-n fiu” poate fi vizionată până pe 9 noiembrie 2015, după următorul program:
Miercuri, 4 noiembrie, de la ora 19:00 – Colegiul “Sfântul Nicolae” (lângă Teatrul Naţional Iaşi)
Vineri, 6 noiembrie, de la ora 17:00 – Librăria Cărturești – Palas Mall
Sâmbătă, 7 noiembrie, de la ora 13:00 – Librăria Cărturești – Palas Mall
Luni, 9 noiembrie, de la ora 18:00 – Casa de Cultură a Studenților din Iaşi
Mulţumim lui Mihai Neagu pentru fotografiile realizate!